Nașterea Domnului- icoană pe lemn de tei în tehnică tradițională tempera cu ou. 60/65 cm
Icoana folosește un limbaj cu o incărcătură simbolistică amplificată, unde timpul și spațiul coerent uman este desfințat în favoarea timpului transcedental. Planurile narative se suprapun redându-se o încărcătură informațională cât mai bogată, cât mai aproape de adevarul cel neîncăpător în cuvintele și imaginile comune. Icoana este sistemul simbolic de limbaj al divinități ce se apropie cel mai mult de apofatic deși redarea este atăt de materializată.Icoana Nașterii Domnului surprinde veselia naturală a planului pământesc ce se împletește cu cel ceresc. Reprezenintă chenoza pe care Fiul lui Dumnezeu o face din slava cerului reprezentată prin aur) la peștera întunecată a pământului. Cerul și natura sunt mișcate de venirea momentului mult așteptat și aduc colind și daruri însă doar smerenia poate deschide ochii spre a-L vedea pe Cel neîncăpător cerului, făcâmdu-se încăput într-un pântece de femeie și într-o peșteră încălzită de dobitoace.
Din simplitatea și smerenia adevărului, îngerii îi dăruiec slavă și cântare neîncetată, regnul mineral îi dăruiește peștera, regnul vegetal culcușul de paie, regnul animal încălzirea, doar omul este dual. Nașterea celui ce desparte oile de capre, după cum icoana descrie în detalile ce o îmbogățesce simbolic, este primită de Maica Domnului, poarta ce face posibilă venirea Măntuitorului în lume, păstorii cei simplii care pot auzi mesajul ingerilor, magii cei învățați dar smeriți în căutarea lor sinceră a adevrălui ce reușesc să descopere într-o peșteră sărăcăcioasă la margine de oraș, pe Împăratul, aducându-i aur, smirnă și tămâie cum i se cuvin. Pe cealataă parte este omenirea ce nu s-a lăsat sensibilizată de o femeie însărcinată ce căuta un locaș pentru naștere. Se aduce astfel referire încă o dată la criteriul Judecății cele înfricoșătoare, ce desparte oile de capre, faptele concrete al milei și iubirii aproapelui.
