Nașterea Domnului

 

Nașterea Domnului- icoană pe lemn de tei în tehnică tradițională tempera cu ou. 60/65 cm

 Icoana folosește un limbaj cu o incărcătură simbolistică amplificată, unde timpul și spațiul coerent uman este desfințat în favoarea timpului transcedental. Planurile narative se suprapun redându-se o încărcătură informațională cât mai bogată, cât mai aproape de adevarul cel neîncăpător în cuvintele și imaginile comune. Icoana este sistemul simbolic de limbaj al divinități ce se apropie cel mai mult de apofatic deși redarea este atăt de materializată.

    Icoana Nașterii Domnului surprinde veselia naturală a planului pământesc ce se împletește cu cel ceresc. Reprezenintă chenoza pe care Fiul lui Dumnezeu o face din slava cerului  reprezentată prin aur) la peștera întunecată a pământului. Cerul și natura  sunt mișcate de venirea momentului mult așteptat și aduc colind și daruri însă doar smerenia poate deschide ochii spre a-L vedea pe Cel neîncăpător cerului, făcâmdu-se încăput într-un pântece de femeie și într-o peșteră încălzită de dobitoace.
     Din simplitatea și smerenia adevărului, îngerii îi dăruiec slavă și cântare neîncetată, regnul mineral îi dăruiește peștera, regnul vegetal culcușul de paie, regnul animal încălzirea, doar omul este dual. Nașterea celui ce desparte oile de capre, după cum icoana descrie în detalile ce o îmbogățesce simbolic, este primită de Maica Domnului, poarta ce face posibilă venirea Măntuitorului în lume, păstorii cei simplii care pot auzi mesajul ingerilor, magii cei învățați dar smeriți în căutarea lor sinceră a adevrălui ce reușesc să descopere într-o peșteră sărăcăcioasă la margine de oraș, pe Împăratul, aducându-i aur, smirnă și tămâie cum i se cuvin. Pe cealataă parte este omenirea ce nu s-a lăsat sensibilizată de o femeie însărcinată ce căuta un locaș pentru naștere. Se aduce astfel referire încă o dată la criteriul Judecății cele înfricoșătoare, ce desparte oile de capre, faptele concrete al milei și iubirii aproapelui.

Sfântul Nicolae făcătorul de minuni

Sfântul Ierarh Nicolae- icoană pe lemn de tei în tehnică tradițională tempera cu ou, 21/ 30 cm

detaliu- glicasmul- formă de redare cromatică a luminii transcendentale

Sfânta Muceniță Ioana

 

Sfânta Mironosiță Ioana- Icoană pe lemn de tei grunduit tradițional, tehnică tempera cu ou, 21/30 cm



Sfânta Ioana Mironosiţa, soţia lui Chusa, administratorul proprietăţii Regelui Irod, a fost una din femeile care L-au urmat şi însoţit pe Iisus Hristos în perioada misiunii sale pe pământ. Ea este amintită de Sf. Ap. Luca în capitolele 8:3 şi 24:10. Împreună cu celelalte mironosiţe, Ioana s-a dus la mormântul Mântuitorului ca să ungă trupul sfânt cu mir după moartea Sa pe Cruce, auzind de la îngeri despre minunea învierii lui Hristos. Conform tradiţiei, ea a fost cea care a recuperat capul Sf. Ioan Botezătorul, după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat şi aruncat (24 februarie).

sursa: Sinaxar

Sfântul Spiridon al Trimitundei

Sfântul Spiridon- icoană pe lemn de cireș, tehnică tempera cu ou pe lemn grunduit tradițional, 20/30 cm

          Cuviosul Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi a lui Constantie, fiul lui. Era simplu la purtări şi smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură că a fost numit făcător de minuni.
         În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la iveala gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai de mult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stăpânei lor. A vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea. A dat din nou viaţă copilului unei femei. A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate. A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată.
         Odată slujitorii bisericii au aprins puţine lumânări în biserică; când sfântul i-a ţinut de rău, ei i-au răspuns că nu-i nimeni în biserică, aşa că nu e nevoie de mai multă lumină; dar sfântul a luat mărturie din cer că avea privitori pe îngerii, care cântau împreună cu el rugăciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorârii pe neaşteptate a untdelemnului în candelă, când candela era să se stingă din lipsă de untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte.

sursa: Sinaxar

Astăzi privind la demult

Astăzi privind la demult- pictură în ulei, 50/ 70 cm

Dacă strict privind la elementele picturii s-ar încadra la un semănătorism, elementul central, străin, declasează însă. Este  despre relația omului modern ajuns întâmplător, undeva, într-o rezervație umană naturală, un gol în timp ce inspiră ca demult o perspectivă semănătoristă, ce ar fi susținută de însăși natura firească a lucrurilor, dar care din considerații ale actualități nu pare mai mult decât o rezervație. Omul modern nu se mai încadrează aici, nu poate fi decât un spectator ce privește curios, că e totuși adevărat.

Portret in ulei- picture smiles

Ulei pe panza, 30/ 41 cm Zambete-n fotografie

Pilda Samarineanului milostiv

Pilda Samarineanului milostiv

 Icoana pe lemn de tei, tehnică tempera cu ou si foiță de aur, 40/ 60 cm

detalii: