Religie și tradiție în artă - interviu pentru UAP Paris

Iulia Negru este o fată plină de viaţă şi culoare. Însetată de cunoaştere şi iubitoare de frumos, după ce a studiat arhitectura în liceu la Alba Iulia, s-a înscris la Cluj la Universitatea Babeş Bolyai la Facultatea de Teologie Ortodaoxa, secţia Arta Sacră. Nu s-a oprit acolo, după cei trei ani de licenţă şi-a continuat studiile masterale în domeniul conservării şi restaurării. Aşa a ajuns să lucreze la restaurarea picturii unora dintre cele mai cunoscute mănăstiri româneşti, Succeviţa si Moldoviţa, şi momentan lucrează la Paris la proiectul de restaurare a picturii Catedralei Ortodoxe Sfinţii Mihail, Gavril si Rafail. Atenţia la detaliu si blândeţea chipurilor pe care le pictează au atras atenţia iubitorilor de frumos care şi-au manifestat interesul faţa de munca sa prin numeroase comenzi. Cu o viziune optimistă asupra lumii, declară că nu ar concepe viaţa fară de lumina şi culoare.





UAP Paris : Aţi venti la Paris pentru a lucra la proiectul de restaurare a picturii Catedralei Ortodoxe Române, cum decurg lucrările ?


Iuliana Negru : Am început să lucrez la proiectul restaurării Catedralei Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail la sfârșitul lunii noiembrie 2012 și acum ne pregătim de finalizare. Momentan lucrăm la integrările cromatice de la pictura murala și de la iconostas. Eu am lucrat mai mult la iconostas. A fost o perioadă densă ce mi-a captat toată atentia.


UAP Paris : Pictura unei icoane presupune un alt fel de muncă faţă de pictura unui tablou ?


IN : Icoana este forma de manifestare vizuală a creștinismului cu ajutorul artei. Pentru ca o pictură să aparțină genului, pentru a fi icoană,trebuie să respecte anumite reguli, așa numitul canon iconografic ce o fac funcțională și în același timp, dau sens picturii în Creștinism. Pictura laică se supune conceptului de “artă pentru artă” având un sens mai redus si mai putin o finalitate practica. În raport cu tabloul, icoana se folosește de artă, ca formă estetică pentru a reprezenta transfigurarea, se folosește de materie pentru a reprezenta elemente dincolo de materie.
Si totusi, nu pictez doar icoana ; cel mai mult îmi place portretul, pentru că am un interes antroplogic. Îmi place densitatea și încărcătura tușei specifică impresionismului. Este o formă de relaxare pentru mine, alternându-le îmi păstrez un spirit de abordare mai viu.


UAP Paris : Cum aţi caracteriza stilul dumneavoastră ?


IN : Preiau elemente din diferite școli iconografice ce s-au manifestat în timpuri și spații diferite, pentru că scopul icoanei este acela de a prezenta universalul si obiectivul. Îmi place să pun în icoanele mele dinamismul și forța specifică icoanei macedoniene, vivacitatea și prospețimea icoanei românești, spiritualizarea specifică icoanei rusești, filtrându-le prin subiectivul percepției mele. Nu se poate face abstracție de acest element al subiectivismului iconarului,de unde intervenția lui de unicitate se subânțelege fără a trăda caracterul obectiv al icoanei.


UAP Paris : Puteţi considera ca pictura unei icoane e asemănătoare unei sesiuni de terapie pentru dumneavoastră?


IN : În primul rând, pictura de icoană dă dependență.Pe ce investesc mai mult timp, efort fizic și psihic, uneori epuizant datorită termenelor limită, pe atât îmi devine mai apropiată, ființială.Personal, pictura de icoană îmi dă o satisfacție mai mare decât tabloul pentru ca satisface un scop, dar aș alege să pictez icoană și pentru ce presupune actul picturii în sine. Icoana este o terapie, aduce o stare de armonie, cultivă rabdarea, ordinea, chiar datorită principiilor tehnice de execuție.


UAP Paris : Oamenii din ziua de azi sunt in continuare interesaţi de acest gen de artă ?


IN : Pentru ca are și o funcționalitate, icoana prezintă și un alt interes decât ca obiect de artă. Are, de asemenea si un public specific, însă tot mai restrâns. Observ în comunitatea artistică o formă de a descuraja icoana datorită conotației religioase. Probabil nici un alt tip de artist nu se bucură de o apreciere atât de mare a operelor sale ca un iconar. Acestea sunt așezate la loc de cinste, venerate, continuu expuse, cu o probabilitate mult mai mare de a fi ingrijite, resaturate în timp decât un tablou al unui pictor care nereușind să se remarce, de cele mai multe ori tablourile lui mor prăfuite, arunacte printr-un colț, odată cu el.


UAP Paris :In opinia dumneavoastră exista o lipsă a valoriilor morale şi religioase in societatea modernă ?


IN : Poate mai mult decât altă dată religiosul este suprimat sub pretextul de a fi depășit, ca un element specific Evului Mediu. Moralitatea actuală este una relativă, iar în societatea contemporană ea este preluată de etică, ea fiind mai ușor integrată unor reglementări sociale și chiar politice. Morala actuala devine, uneori, contrară chiar porniri firești a omului de a cataloga un lucru ca fiind bun sau rău.


UAP Paris :Unde putem găsi icoanele dumneavoastră ?


IN : Cel mai simplu este prin a accesa blogul meu www.icons-paintings.blogspot.com,unde am mai mute lucrări postate și informatiile de contact.


Articol si interviu realizat de Andreea Macea

Proiectul de restaurare a manastirii Moldovita, septembrie 2011

Proiectul de restaurare a picturii Catedralei Ortodoxe Romane din Paris, decembrie 2012

Hodighitria, icoana pe lemn, tempera cu ou, 40x55

Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Intrarea Maicii Domnului în Biserică - icoană pe lemn, preparație tradițională cu pânză, clei de iepure și cretă, tehnică tempera cu ou,  60/ 65 cm

 

 

 

Botezul Domnului

 

Botezul Domnului- Icoană pe lemn de tei, preparată tradițional cu pânză, clei de iepure și cretă, foiță de aur și pictură în tempera cu ou, 65/ 60 cm

Nașterea Domnului

 

Nașterea Domnului- icoană pe lemn de tei în tehnică tradițională tempera cu ou. 60/65 cm

 Icoana folosește un limbaj cu o incărcătură simbolistică amplificată, unde timpul și spațiul coerent uman este desfințat în favoarea timpului transcedental. Planurile narative se suprapun redându-se o încărcătură informațională cât mai bogată, cât mai aproape de adevarul cel neîncăpător în cuvintele și imaginile comune. Icoana este sistemul simbolic de limbaj al divinități ce se apropie cel mai mult de apofatic deși redarea este atăt de materializată.

    Icoana Nașterii Domnului surprinde veselia naturală a planului pământesc ce se împletește cu cel ceresc. Reprezenintă chenoza pe care Fiul lui Dumnezeu o face din slava cerului  reprezentată prin aur) la peștera întunecată a pământului. Cerul și natura  sunt mișcate de venirea momentului mult așteptat și aduc colind și daruri însă doar smerenia poate deschide ochii spre a-L vedea pe Cel neîncăpător cerului, făcâmdu-se încăput într-un pântece de femeie și într-o peșteră încălzită de dobitoace.
     Din simplitatea și smerenia adevărului, îngerii îi dăruiec slavă și cântare neîncetată, regnul mineral îi dăruiește peștera, regnul vegetal culcușul de paie, regnul animal încălzirea, doar omul este dual. Nașterea celui ce desparte oile de capre, după cum icoana descrie în detalile ce o îmbogățesce simbolic, este primită de Maica Domnului, poarta ce face posibilă venirea Măntuitorului în lume, păstorii cei simplii care pot auzi mesajul ingerilor, magii cei învățați dar smeriți în căutarea lor sinceră a adevrălui ce reușesc să descopere într-o peșteră sărăcăcioasă la margine de oraș, pe Împăratul, aducându-i aur, smirnă și tămâie cum i se cuvin. Pe cealataă parte este omenirea ce nu s-a lăsat sensibilizată de o femeie însărcinată ce căuta un locaș pentru naștere. Se aduce astfel referire încă o dată la criteriul Judecății cele înfricoșătoare, ce desparte oile de capre, faptele concrete al milei și iubirii aproapelui.

Sfântul Nicolae făcătorul de minuni

Sfântul Ierarh Nicolae- icoană pe lemn de tei în tehnică tradițională tempera cu ou, 21/ 30 cm

detaliu- glicasmul- formă de redare cromatică a luminii transcendentale

Sfânta Muceniță Ioana

 

Sfânta Mironosiță Ioana- Icoană pe lemn de tei grunduit tradițional, tehnică tempera cu ou, 21/30 cm



Sfânta Ioana Mironosiţa, soţia lui Chusa, administratorul proprietăţii Regelui Irod, a fost una din femeile care L-au urmat şi însoţit pe Iisus Hristos în perioada misiunii sale pe pământ. Ea este amintită de Sf. Ap. Luca în capitolele 8:3 şi 24:10. Împreună cu celelalte mironosiţe, Ioana s-a dus la mormântul Mântuitorului ca să ungă trupul sfânt cu mir după moartea Sa pe Cruce, auzind de la îngeri despre minunea învierii lui Hristos. Conform tradiţiei, ea a fost cea care a recuperat capul Sf. Ioan Botezătorul, după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat şi aruncat (24 februarie).

sursa: Sinaxar

Sfântul Spiridon al Trimitundei

Sfântul Spiridon- icoană pe lemn de cireș, tehnică tempera cu ou pe lemn grunduit tradițional, 20/30 cm

          Cuviosul Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi a lui Constantie, fiul lui. Era simplu la purtări şi smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură că a fost numit făcător de minuni.
         În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la iveala gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai de mult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stăpânei lor. A vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea. A dat din nou viaţă copilului unei femei. A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate. A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată.
         Odată slujitorii bisericii au aprins puţine lumânări în biserică; când sfântul i-a ţinut de rău, ei i-au răspuns că nu-i nimeni în biserică, aşa că nu e nevoie de mai multă lumină; dar sfântul a luat mărturie din cer că avea privitori pe îngerii, care cântau împreună cu el rugăciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorârii pe neaşteptate a untdelemnului în candelă, când candela era să se stingă din lipsă de untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte.

sursa: Sinaxar